Bucovina, Sirenia si Delain

28 Ianuarie – Metalhead Awards. Un show mult asteptat cu un line-up solid, Bucovina, Sirenia si Delain. Iar in deschidere castigatorii premiului de debut, Between Colors. Parea ciudat line-up-ul cu Bucovina primii, cand stim ca ei pot face singuri Arenele sold out.

Between Colors  s-au format in 2012, dar sunt inca noi, tineri si in urcare pe scena romaneasca. Ei se descriu ca un proiect modern de metal cu influente Nu, -core si symphonic. Dupa o nominalizare in 2015, au castigat premiul acum. Au avut noroc de un public care s-a adunat din timp, cu destui oameni in jur care sa le stie versurile si sa participe la melodiile lor si glumele lor. Se vedea ca sunt emotionati si fericiti si de concert si de premiu. Ei nu sunt „my cup of tea”, cum eu nu sunt asa fana nu si -core, dar vad un mare potential in ei.

Urmeaza Bucovina!! The band, the legend! Spre rusinea mea, eu nu ii mai vazusem pana acum, dar ma bucur ca i-am vazut. Arenele erau pline si asteptau atent sa urce pe scena, iar de la intro s-a vazut ca avem de-a face cu Bucovina. Fanii cantau, tipau, strigau si aplaudau. Interesant de observat ca nu s-au oprit niciodata din cantat ei pentru a lasa publicul sa cante. Te uiti la concert si vezi ca esti cu adevarat in fata unei formatii sacre, care isi merita locul in varful muzicii romanesti. Rar vezi o formatie care sa se impuna atat de puternic pe scena doar prin imensa forta muzicala a sa. S-au incercat doua wall of death, dar fara prea mare succes. Nu au lipsit clasicele „Mestecăniș”, „Spune tu, vânt”, „Cărări în suflet”, „Duh”, sau melodia cu care au iesit de pe scena „Straja”.

Au revenit la bis pentru Asteapta-ma Dincolo de Moarte, melodie in memoria lui Adrian Rugina. Solemn si trist, sensibil si emotionant. „Vin si eu acum / Pe tristul tau drum/ Spre mahnitul taram / Asteapta-ma dincolo de moarte”.

Un concert fenomenal de la Bucovina! Dupa concert, s-a golit subit, mai mult decat normal in pauza dintre concerte. Atat de multa lume venise pentru ei si au avut de ce. A fost subtiat considerabil public la urmatoarea formatie, Sirenia. Pe ei, i-am vazut in 2015, cu fosta solista Ailyn. Mie imi place mai mult versiunea noua, cu Emmanuelle, care nu are vocea chiar atat de acuta ca Ailyn, desi este soprana cu acte in regula. Pana sa intre in Sirenia, ea canta la opera, lucru care se vede in prezenta ei scenica, unde intra mereu hotarata, dreapta, cu zambetul pe buze. Au avut ceva de muncit ca sa incalzeasca publicul, dar pana la urma au primit aplauze de la toata lumea. Succesul cel mai mare l-au avut, normal, pe cele mai faimoase piese „The Other Side” si „The Path to Decay”, dar si cea mai noua piesa, cu Emmanuelle, „Dim Days of Dolor”.

Din pacate, ce pot spune despre Sirenia este ca sunt mediocri. Au pus ani, albume, turnee dar tot sunt un pic underrated. Poate si pentru ca ei inca raman pe stilul clasic de symphonic metal, care era atat de raspandit acum 5 sau 10 ani, dar de la care s-a indepartat cam toate formatiile mari din gen.

Prietenosi si deschisi publicului, i-am putut gasi la standul de merch dupa show unde au ramas mult timp pentru a face poze cu toti fanii, a semna cd-uri si afise si a vorbi cu noi.

DELAIN! Marii headlineri. Al 5-lea show de-al lor pe care il vad promitea sa fie ceva special, cum promoveaza Moonbathers, noul lor album. Cu un public care s-a intors pentru ei, au intrat in forta pe scena. Se vede ca au enorm de multe concerte facute deja, si, mai mult de atat, ca au invatat multe din timpul petrecut in turnee ca formatii suport. Au intrat pe scena cu un bang, energie, lumini, melodii! Ai vazut cand au ajuns acolo! Publicul i-a iubit si apreciat mai mult decat as fi putut spera.

I-am vazut cum s-au maturizat sub ochii nostri. Cu ultimul concert asta vara, s-a schimbat dramatic (spre bine) concertul, revenind de data asta in pozitie de headliner. Charlotte umple scena, este peste tot in acelasi timp. De acum in colo se bat de la egal la egal cu orice alta mare formatie din gen.

Cu melodii foarte vechi ca „Pristine”, clasicele „We Are The Others”, „The Gathering”, „Don’t Let Go”, „Get The Devil Out Of Me”, sau mai noile „Suckerpunch”, „The Hurricane” sau „Fire with Fire”, au acaparat publicul. Putine au fost momentele in care publicul nu sarea, tipa, scanda. Hey! Hey! Hey! Hey! Un setlist potrivit, multa energie, miscare si feel-good.

Cu trei concerte in 3 zile in orase diferite, programul Delain este incarcat, dar Otto si Merel tot au iesit la un pahar de vorba cu fanii dupa concert.

A fost un concert care a parut complet. Chiar daca, normal, am mai fi vrut, pleci incantat stiind ca a fost ceva puternic, ceva frumos, cu inceput si sfarsit, iar in timpul avut a fost la nivelul la care iti doreai. Daca arata ceva acest show este ca exista un public fidel Delain in Romania si ca este momentul sa revina cu un concert solo, headliner, in care sa ne arata tot ce au mai bun. Se poate!

 

Lasă un răspuns