Peter Gabriel la Bucureşti – Un concert ca un festin: aperitiv, felul principal şi desert

Pentru prima data in Romania, Peter Gabriel, unul dintre cei mai influenţi artişti din industria muzicală internaţională a cărui carieră impresionează prin longevitate, inovaţie şi versatilitate, membru fondator al legendarei trupe Genesis a sustinut un concert, care a făcut parte din turneul “Back to Front”, pe 8 mai 2014, în pavilionul central al complexului Romexpo din Bucuresti. Un eveniment stabilit în cele mai atente detalii, organizat ireprosabil de Emagic.

Cu şase premii Grammy, trei Brit Awards şi alte 13 trofee MTV Video Music, Peter Gabriel, fost membru fondator al trupei Genesis, s-a remarcat odată cu primele concerte ale formaţiei, devenind tot mai cunoscut datorită costumaţiilor nonconformiste şi a poveştilor improvizate înaintea fiecărei piese din program. După opt ani alături de membrii Genesis şi-a continuat drumul în muzică pe cont propriu. După despărţirea de trupă şi-a defininit activitatea muzicală, lansandu-si patru albume, urmand ca cel de-al cincilea intitulat „So”, sa-i aduca succesul internaţional, consacrându-l un artist complet.
Răsplătit cu numeroase discuri de platină, în Statele Unite ale Americii şi in Europa, albumul „So” a fost o revelaţie încă din primele zile de la apariţie, ajungând pe prima poziţie în UK Album Chart şi pe locul al doilea în Billboard 200 US.
„Sledgehammer”, „Big Time”, „In Your Eyes” şi „Don’t Give Up”, un duet emoţionant cu Kate Bush, sunt doar câteva dintre hiturile care au urcat rapid în clasamentele internaţionale.
„Sledgehammer” a fost piesa cu care Peter Gabriel şi-a detronat foştii colegi din trupa Genesis, ocupând prima poziţie în topul din Statele Unite ale Americii, bucurandu-se de un videoclip special si, astfel, a stabilit noi standarde de creaţie vizuală în industria muzicală.
Acesta a câştigat nouă MTV Video Music Awards în 1987, record ce rămâne încă în picioare, devenind totodată şi cel mai difuzat clip din istoria MTV.
Succesul albumului i-a mai adus lui Peter Gabriel două trofee Brit la categoriile „cel mai bun artist” şi „cel mai bun clip britanic” pentru „Sledgehammer” si două nominalizări la Grammy.
Pasiunea pentru animaţii şi efecte speciale a devenit usor-usor una dintre caracteristicile carierei sale, astfel ca fiecare nou clip i-a adus tot mai multe premii. Trei dintre statuetele Grammy din palmaressunt pentru categoria video: „cel mai bun clip scurt” în 1993 şi 1994, pentru „Digging in the Dirt”, respectiv „Steam”, şi „cel mai bun clip lung”, pentru „Secret World Live”, în 1996.
Dincolo de viziunile artistice inovatoare în materie de grafică, Peter Gabriel este un muzician complex, cantaret şi compozitor care şi-a pus amprenta de-a lungul carierei pe nouă albume de studio, trei albume live, patru soundtrack-uri şi alte patru compilaţii, plus peste 35 de single-uri.
În toamna anului 2012, cu ocazia împlinirii a 25 de ani de la apariţia albumului „So”, Peter Gabriel a decis să remasterizeze piesele incluse iniţial pe celebrul material discografic, lansând o ediţie specială disponibilă în trei formate: CD simplu, set ce include atât albumul „So”, cât şi două alte CD-uri „Live in Athens 1987”, nepromovate până acum, şi deluxe box, în ediţie limitată, care, pe lângă album şi cele două CD-uri „Live in Athens 1987”, conţine şi materialul „So DNA” care ilustrează mai multe etape din procesul de creaţie şi inregistrare a albumului. Această lansare a fost urmată de un nou turneu mondial care a readus pe scenă cele mai cunoscute piese din repertoriul Peter Gabriel, turneu prelungit şi în 2014, anuntat a fi şi ultimulin perioada imediat următoare, cu intenţia de a-si lua o pauză.

Chiar daca turneul aniversează 25 de ani de la lansarea albumului “So”, publicul s-a simţit de parcă timpul s-ar fi oprit, avand ocazia sa reasculte multe din piesele care i-a cucerit încă de pe vremea adolescenţei. În deschiderea concertului lui Peter Gabriel au cântat Jennie Abrahamson şi Linnea Olsson, două talentate artiste din Stockholm, care l-au însoţit pe celebrul artist pe durata întregului turneu. Momentul inedit al celor două suedeze a fost prezentat de însuşi Peter Gabriel în limba română, insotit astfel de o serie de aplauze din partea publicului.
La ora 20:00, Peter Gabriel si-a inceput reprezentaţia artistică, acompaniat de vocile delicate ale lui Jennie şi Linnea, desprinse parcă din povesti, îmbinate cu sunetele feerice ale violoncelului şi xilofonului. Odată cu “Snowstorm”, o cascada de emoţii profunde a invaluit publicul care umpluse Pavilionul Romexpo. Chiar daca piesele transmiteau o stare melancolica, de golire, imaginile care persistau erau cele de navigare prin fiordurile nordice, melodii superbe, prin care te detasai total de realitate.

Cântăreţul britanic Peter Gabriel a descris show-ul susţinut, joi seară, în Pavilionul Central Romexpo ca un festin care cuprinde aperitivul, felul principal şi desertul şi a declarat, în limba română, că este fericit că se află pentru prima dată în Bucureşti şi că iubeşte publicul de aici.

Puţin după ora 20:30, cântăreţul britanic Peter Gabriel a revenit pe scenă si a inceput concertul în română: „Sunt fericit că sunt pentru prima dată în Bucureşti. Nu vreau să vă mai distrug limba, aşa că am cerut subtitrare”. Chiar daca discursul nu a durat mult, deoarece artistul a dorit sa transmită că nu doreşte să ne distrugă limba, alegând optiunea subtitrării afişate pe cele două mari ecrane aşezate de o parte şi de alta a scenei.
Aşezat la pian, a făcut o scurtă prezentare a ceea ce urma in program, un spectacol impresionant de lumini şi efecte speciale si un concert conceput sub forma unui meniu pentru o cină, ce va cuprinde trei părţi: antreul, felul principal şi desertul.

Despre prima parte, numită aperitiv, Peter Gabriel a spus că este asemănătoare cu atmosfera de la repetiţii. Partea a doua a concertului, care reprezintă felul principal, este dedicată experimentelor muzicale, în care pot fi ascultate acorduri electro, urmată de partea a treia a spectacolului, desertul, compus din piesele de pe albumul „So”. Efortul de a ne vorbi in limba română a fost apreciat de fani, răsplătindu-l cu ropote de aplauze.
Nefiind vorba de o cină tradiţională, aperitivul a fost reprezentat de o secţiune acustică care semăna cu o repetiţie obişnuită a artistului şi a band-ului său, felul principal a fost constituit din piese de referintă, precum: “Digging in the Dirt”, “No Self-Control” sau “Solsbury Hill”, iar desertul apetisant a fost reprezentat de piesele de pe albumul “So”, un album sincretic ce îmbină influenţe pop-punk, new pop, synth pop şi afrobeat.
Aşa cum ne-a prezentat, concertul a început cu un cântec neterminat, cu doar câteva frânturi de cuvinte, artistul a menţionat de la bun început acest fapt, spunând amuzat că face acest lucru pentru ca lumea să nu creadă că e beat. Astfel publicul a ascultat “O BUT”, piesă acustică care a creat impresia unei repetiţii deschise publicului, alunecand usor pe muzica de deschidere cantată de fete.
Pentru a mări efectul, luminile au rămas aprinse, iar Peter Gabriel i-a putut privi pe toţi cei aproximativ 4000 de oameni veniţi să-l asculte. Piesele din prima parte a show-ului – “aperitivul” – au fost: “O BUT”, “Come Talk to Me”, “Shock the Monkey” si “Family Snapshot”.
Acordurile pianului lui Peter Gabriel au fost acompaniate delicat de bass-ul lui Tony Levin, dar după câteva momente, odată cu piesa cu influenţe celtice “Come Talk To Me”, celor doi li s-au alăturat, rând pe rând, şi ceilalţi membri ai trupei, toţi fiind colegi de trupă din perioada ’86-’87, si anume chitaristul David Rhodes sau “the sculptor of sound”, aşa cum l-a numit Peter Gabriel, Manu Katché la tobe şi David Sancious la clape, iar în calitate de background vocals, de această dată, au urcat din nou pe scenă, cele două artiste minunate, Jennie Abrahamson şi Linnea Olsson.
O muzică lentă, tristă, nostalgică, melancolică, destul de inedit in deschiderea unui mare concert!

“Antreul” a urmat cu “Shock the Monkey”, piesa care reda sentimente de teamă, anxietate şi gelozie, parcurgând modul în care aceste stari eliberează instinctele primare, incheind cu “Family Snapshot”, o baladă introspectivă a cărei principală temă este paranoia. Versurile acestei piese a intrigat mult, dand naştere unui adevărat scenariu psihologic, iar starea transmisă publicului a fost rapid percepută de public. Pe scena au fost patru macarale cu lumini, care s-au transformat in personaje, dovedind astfel că Peter Gabriel este un mare inventator in ceea ce priveste arta spectacolului, nu numai muzica. Designul initial al show-ului fost discutat de Peter Gabriel cu Gary Trew, production manager, si celebrul Rob Sinclair, unul dintre cei mai apreciati designeri de lumini din lume, recunoscut pentru productiile unor artisti ca Adele, Miley Cyrus, Queen & Adam Lambert, Pet Shop Boys, Goldfrapp sau Mumford & Sons.Una dintre ideile de bază a fost de a combina elemente vechi, clasice, cu tehnologia de ultima oră, iar rezultatul a fost impresionant, creand unul dintre cele mai spectaculoase spectacole de sală. S-au folosit imprimante 3D, scannere speciale, generatoare de imagini tridimensionale, ecrane multi-gesture touch, dar si constructii impresionante.
Cele cinci reflectoare suspendate pe brate de macarale uriase, operate manual, reprezintă unul dintre elementele centrale ale productiei, creand impresia unei coregrafii inedite cu roboti gigantici ce cantaresc nu mai putin de 5 tone. Totodată, structura elicoidală utilizată pentru partea centrală a scenei, precum si proiectiile 3D afisate pe ecranele de fundal crează un efect vizual suprarealist, completat de jocurile de lumini bine integrate in scenografia show-lui. Scena are dimensiuni foarte mari pentru o constructie indoor, avand 20 de metri deschidere si 15 metri adancime, pentru ridicarea ei fiind necesare aproximativ 50 de persoane specializate si nu mai putin de 8 ore de muncă.
A doua parte a concertului a început pe ritmul piesei “Digging in the Dirt”, una din melodiile de referinţă din repertoriul artistului, inclusă pe albumul “Us”, piesă cu un riff impresionant şi copleşitor care părea mai degrabă specific unei piese hard metal, îmblânzit uşor de refrenul suav şi emotionant. Lumina s-a schimbat complet, pe scena au intrat, aduse de niste oameni cu fetele acoperite, macaralele de lumini care, intr-adevar, au fost un element interesant in spectacol, iar Peter Gabriel s-a ridicat de la clape, demonstrandu-ne că e la fel de energic ca pe vremuri. Fanii, chiar daca putini numeric, s-au ridicat de pe scaune să danseze pe “Sledgehammer”, dar nu asa cum ne-am fi asteptat. E drept, insă, că media de varstă a publicului nu era tocmai potrivită. Aşa cum era de aşteptat, fanii au strigat alături de Peter: “This time you’ve gone too far !”, moment dezlănţuit al intregului public.
Acelaşi stil enigmatic s-a regăsit şi în piesa “Secret World”, şi, mai ales, în “The Family and the Fishing Net”, piesa cu un intro tragic, psihedelic, cu o bogată textură acustică şi cu acorduri ciudate în acelaşi timp, care nu avea cum sa te lase insensibil.
“No Self-Control” cu un ritm rapid descriu din nou disperarea unui personaj fara limite şi de neoprit. Versurile mistice ale piesei “Solsbury Hill” amintesc de perioada Genesis, şi în pofida fondului acustic şi a liniei melodice simple, piesa a binedispus fanii care au cântat împreună cu artistul.
Această a doua parte a continuat cu “Big Time”, „Sledgehammer” si s-a încheiat cu piesa “Why Don’t You Show Yourself?”, dedicată regizorului mexican Guillermo Arriaga, realizator al unor filme, având ca teme centrale religia, sexul şi drogurile. “Why Don’t You Show Yourself” pare un strigăt către Dumnezeu pentru ca acesta să le ofere oamenilor semne ale existenţei Sale.

Dacă cea de-a doua parte s-a încheiat într-o nota uşor dezolantă, ultima parte – acel apetisant“desertul” promis – a fost cu adevărat impresionantă, apoteotică, piesele facand parte din albumul “So”care au fost reinterpretate, reorchestrate in limite decente: “Red Rain”, “Sledgehammer”, “Don’t Give Up”, “That Voice Again”, “Mercy Street”, , “Big Time”, “We Do What We’re Told” (Milgram’s 37), “ This Is the Picture” (Excellent Birds), “In Your Eyes”.
Cu “Red Rain”, piesa care deschide albumul, totul s-a umplut de roşu, iar o ploaie de lumini roşii a început să cadă pe scenă dezlănţuind o imagine aproape apocaliptică. O piesă puternică, inspirând emoţii intense, cu un final hipnotic, îndemnand să o tot asculţi.
Ultima piesă inainte de bis a fost, asa cum ne-am asteptat cu totii, “In Your Eyes”, care a sunat minunat.
După două ore de muzică, energie şi culoare, cântăreţul britanic i-a făcut pe toţi cei aflaţi în Pavilionul Central Romexpo să cânte, să danseze şi să aplaude împreună cu el.

„Mulţumesc foarte mult. Vă iubesc”, a declarat Peter Gabriel, în limba română.
„Sunteţi oameni uimitori”, a completat artistul, de această dată în limba engleză. Peter Gabriel le-a mulţumit şi celor din echipa sa, „pentru munca fantastică” pe care au făcut-o.
Spectacolul s-a terminat, însă aplauzele publicului l-au făcut pe artistul britanic să revină pe scenă. Întors în faţa publicului, Peter Gabriel a dedicat piesa „Biko” „tuturor tinerilor care s-au jertfit pentru poporul lor şi în special pentru Stephen Biko” – care a fost un activist antiapartheid din Africa de Sud în anii 1960 şi 1970.
După mai bine de două ore, concertul lui Peter Gabriel a luat sfârşit, iar fanii artistului au plecat multumiti pentru că l-au putut asculta pe artistul britanic la Bucureşti.
In incheiere putem spune că a fost un spectacol frumos, curat, previzibil, gandit, cu o poveste si un concept, care a sunat bine si a fost bine organizat. Ne-a placut că am primit ceea ce ne-am asteptat să primim, un lucru mai rar la concerte. Poate n-a fost tocmai experienta care să-ti marcheze viata, nu ne-a uimit, socat sau surprins cu nimic in mod special. Dar poate că asta e suficient uneori, cand artistul reuseste să umple scena.