You are currently viewing Voluntariatul – un mod aparte de evoluție

Voluntariatul – un mod aparte de evoluție

Voluntariatul – un mod aparte de evoluție

un material realizat de arhitect Patricia Maria Savu

 

A fi voluntar într-o asociație care are un scop precis reprezintă de fapt a dedica timp și resurse unei cauze care nu numai că ajuta pe cei din jur,ci te dezvoltă pe tine ca individ din punct de vedere uman, profesional, social, cultural, etc. Au trecut câțiva ani de când nu am mai activat ca voluntar, dar simt de parcă totul s-a întâmplat ieri.

Experiența Art Out a însemnat pentru mine foarte mult deoarece a pus baza formării mele ca arhitect. Ori de câte ori mă gândesc la perioada aceea simt energia, entuziasmul și plăcerea cu care mă implicam în scrierea articolelor și organizarea de evenimente. Arta și arhitectura erau subiectele de bază cu care mă „confruntam” şi la acea vreme, fiind o completare excelentă la ceea ce atunci făceam zi de zi ca student arhitect.

Cât timp am fost voluntar în cadrul asociației am învățat să lucrez cu echipa, să comunic, să mă organizez astfel încât lucrurile să funcționeze aşa cum mi-am propus. Am avut momente când am râs, m-am supărat, perioade pline de stres şi presiune, dar întotdeauna m-am bucurat de rezultatul final care mereu a fost cel aşteptat. Ca arhitect am parte zilnic de noi provocări pe care acum le privesc mai matur, dar cu aceiaşi implicare şi răbdare. Fiecare experiență reprezintă o caramidă, care, aşezată peste celelalte, contribuie la dezvoltarea unei cariere de succes.

Similitudinile între ceea ce făceam ca voluntar şi ce fac acum ca arhitect se referă la coordonarea unei echipe, inclusiv coordonarea unor echipe multidisciplinare, muncă continuă şi adaptarea la situațiile neprevăzute. Ceea ce simt este nostalgie, dor şi aceiaşi dorință de a reuşi în tot ceea ce îmi propun.

La fel ca şi astăzi, şi atunci voiam să fac atât de multe şi reuşeam pentru că aveam o echipă unită, o echipă care îşi dorea mereu mai mult şi nu ştia ce înseamnă abandonul. Este extrem de important spiritul de echipă, unitatea şi dorința comună către succes încât uneori realizez că fără aceste trei componente totul devine imposibil.

A fi arhitect presupune atât de multe, de la ambiție şi perseverență, asumarea responsabilității, dezvoltare continuă până la control emoțional, adaptabilitate, întelegere şi o doza mare de pasiune şi implicare. Multe dintre acestea le-am aprofundat ca voluntar – coordonator al departamentului Proiecte – în cadrul Asociației Art Out şi consider că printre altele, voluntariatul într-o organizație cu oameni excepționali reprezintă cea mai bună modalitate de a evolua.

 

 

Lasă un răspuns