„FILE DE LEGENDĂ”- aşa se mai numeşte această nouă apariţie editorială, autoarea cărţii, criticul muzical SMARANDA OŢEANU – BUNEA, directorul fondator al Operei Comice pentru Copii. În anul 2014 Smaranda Oţeanu-Bunea, compozitor, critic muzical, director fondator al Operei Comice pentru Copii şi Președinte al Forumului Muzical Român a fost decorată de Preşedinţia României cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Comandor pentru „Promovarea culturii”.
Este vorba despre „Opera Comică pentru Copii, UN CHIHLIMBAR ÎN SOARE” – o carte document despre cei 16 ani împliniţi de la fondare, cei 12 ani aniversaţi de la instituţionalizare, perioadă definitorie pentru o instituţie iubită de copii, unică în peisajul românesc şi internaţional. Sunt cuprinse documente de aur, semnăturile unor mari personalităţi, date despre cele 35 depremii internaţionale, 35 de premii naţionale, cele 34 de turnee internaţionale, 60 de titluri din repertoriul permanent (opere, balete, musical-uri), peste 200 de mii de spectatori pe stagiune, fragmente de presă, toate stagiunile 1998 – 2014.
O carte care se citeşte cu interes pentru că este scrisă alert şi împleteşte documentarea cu eseuri, reportaje, dialoguri savuroase cu cei mai mici melomani.
„De ce este o carte – document? – se întreabă muzicologul Daniela Caraman-Fotea. „Pentru că dezvăluie generos, strategia prin care un conducător-este vorba de criticul muzical Smaranda Oţeanu-Bunea, directorul fondator al Operei Comice pentru Copii-a reuşit, ceea ce la început părea o fantezie, capacitatea celui mai dificil, mai pretenţios public, copiii de toate vârstele, care se împrietenesc cu Bach, cu Mozart, cu Rossini.”

Cum s-a alcătuit repertoriul Operei Comice pentru Copii? Cel mai plastic ar fi să consider că era o mare tombolă, din care Smaranda Oţeanu-Bunea alegea biletele câştigătoare. Ba o operă, ba un spectacol cu cântece şi dansuri, ba un balet de buzunar, săptămână de săptămână, lună de lună, stagiune de stagiune, turneu de turneu. Mereu; punct şi de la capăt!
După cortina de final a unei premiere, începea să caute titlul următor. După şirul stagiunilor, începea să aleagă boabele, asemenea Cenuşăresei; o boabă la dreapta, două la stânga, ce păstrăm, ce uităm, ce reluăm… În jurul Directoarei, misionarii roiau, întrebau, descopereau şcoli şi aduceau copii cu varii mijloace, numărau costume, construiau decoruri, vânau prezenţele la repetiţii, un fel de du-te vino fără oprire. Vacanţele n-au însemnat odihnă, ci călătorii, în ţară sau peste hotare. Stagiunea însă, cu un tic-tac implacabil, avea zile fixe (…) Exista oboseală? Nicidecum! Niciunde! La nimeni…


Pentru cine o cunoaşte pe Smaranda Oţeanu-Bunea, Directoarea Operei Comice pentru Copii, este greu de imaginat că există vreo zi fără o idee, capabilă să iniţieze un traseu, să deschidă o fereastră, o uşă. Oare? Ce anume? Titluri… interpreţi… locaţii… adaptări… solicitări… promisiuni… insistenţe. Printre acestea (…) Directoarea pătrundea pretutindeni, la colegi, muzicieni, coregrafi, cântăreţi, dansatori, regizori, şefi de instituţii, sectoare, oraşe şi mai… sus, prin care obţinea împlinirea ideii! Nu cândva. Acum!!!
După un număr de stagiuni, când credeam că găsise soluţii mulţumitoare pentru derularea stagiunilor, implicit o anume linişte, a început marea aventură. Smaranda Oţeanu-Bunea a găsit locul. Care loc? Cel destinat a aşeza Opera Comică pentru Copii, deja instituţionalizată, într-o sală de spectacole. A fost simplu? Desigur, adică un lanţ fără oprire de zile şi nopţi pentru a construi, ca Ana lui Manole, ceea ce întruchipa în visurile sale. Cunosc şi eu multe istorii ale celei care a construit teatrul în care trăieşte azi Opera Comică pentru Copii. Totuşi, puţine din ceea ce au fost, multe relatate la telefon, cu descrieri pline de haz sau energie, mirare, furie. Reluând acum şirul de fotograme imaginate, ştiu că Smaranda poate! Nu oboseşte, nu negociază, nu iartă. Este o învingătoare!” – („Revista Muzicală Radio”/Radio România Cultural, Prof. Univ. Dr. Grigore Constantinescu, președintele Uniunii Criticilor Muzicali din România)