Agata Maszkiewicz – Polska
Polska este un spectacol bazat pe simpatie şi empatie. Agata, îmbrăcată într-un costum de sprint, se expune în poziţii foarte incomode, făcându-ne pe noi, publicul, să ne simţim incomod şi astfel să renunţăm la inhibiţii.
După ce filmuleţele cu accidente, unele mai amuzante, altele de-a dreptul înfricoşătoare, ne-au relaxat, dansatoarea ne destinde mai mult spunându-ne diverse glume mai greu de digerat.
Fragmentul muzical în care aceasta interpretează o piesă cunoscută ne face să ne amuzăm şi să ne destindem din ce în ce mai mult, întrucât se expune în situaţii jenante.
Urmează dansul popular polonez combinat cu mişcări repetitive, ce sugerează oscilarea Agatei intre firesc şi autocunoaştere, introvertire.
Agata Maszkiewicz, de profesie dansatoare (a terminat studiile de dans la Institutul de Dans și Arte din cadrul Universității Private „Anton Bruchner” din Linz) este coregraf și performer. Lucrează în Austria și Franța, dar și la Poznań, în colaborare cu Art Stations Foundation (în cadrul programului Stary Browar Nowy Taniec).
Agata Sinarska – Moartea în 24 de cadre pe secundă sau fă-mi la fel ca într-un film adevărat este un spectacol-manifest.
Manifest al stupidului situaţiei actuale, a felului în care este privită femeia şi rolurile pe care aceasta trebuie să le joace: de la sora, la mama, de la iubita la concubină, de la a aparţine la dezbinare.
Spectacolul se desfăşoară fragmentat, fiecare secvenţă prezentând-o pe Agata în posturi diferite.
Coregrafia urmează firul unor capitole fragmentate, mişcându-se în reluare. Tocmai această mişcare lentă şi retrograda surprinde absurdul stării lucrurilor- necesitatea oricui de a fi iubit şi a aparţine şi dualitatea firii umane.
Agata Siniarska, despre sine: un personaj fictiv cu multe talente și un trecut criminal, care acționează în mod conștient, capitol după capitol, în spațiul unor secvențe coregrafice, lucrând cu ardoare la ideea personificării femeii. În trecut a încercat să practice diferite forme teatrale. În prezent, studiază coregrafia la Berlin, neuitând totuși de experiențele anterioare și cultivându-și aspirațiile în domeniul lingvisticii, scrisului, cinematografiei și animației.
Recenzie de Mihaela Chiselita
