,,Tectonica sentimentelor”

Recenzie

 

După abia 5 ani de la premiera spectacolului am fost şi eu să văd ,,Tectonica sentimentelor”. Este o piesă scrisă de Eric-Emmanuel Schmitt, jucată la Teatrul Naţional din Bucureşti, sala Atelier, în regia lui Nicolae Scarlat.

Văzusem un interviu cu Ilinca Goia (personajul Diane din piesă) în care spunea că le-ar plăcea tuturor femeilor între 25 şi 40 de ani. Cronicile sunt bune, iar subiectul este foarte actual. Este o poveste despre iubirea în vremurile de astăzi în care femeile frumoase, inteligente şi realizate profesional nu găsesc iubirea sau atunci când o găsesc, îi dau cu piciorul şi chiar despre faptul că în ciuda aparenţelor, când vine vorba despre sentimente, sunt fragile.

 

Diane este deputat, o femeie frumoasă, inteligentă şi bogată, care îl iubeşte pe Richard. Relaţia lor pare perfectă, fără nicio problemă, până într-o zi când ea începe să se întrebe dacă iubirea lor mai e aceeaşi, dacă nu cumva păleşte şi de ce Richard nu o mai cere de soţie, după ce a încercat în nenumărate rânduri şi a fost refuzat.

După ce se confruntă cu discursul ei, Richard îi mărturiseşte că are dreptate şi că trebuie într-adevăr să se despartă, dar să rămână cei mai buni prieteni. În câteva minute, soarta cuplului s-a schimbat radical. De la ideea că despărţirea e dureroasă chiar şi pentru 5 minute cât unul dintre ei se duce să ia un ziar, la ideea de a se despărţi definitiv, pentru că nu se mai iubesc. Sau cel puţin aşa susţin din orgoliu, amândoi.

Cel mai e ciudat e că Diane, în momentul în care îl iubea cel mai mult, îl pierde din cauza nesiguranţei. Cuvintele amândurora spun exact contrariul a ceea ce simt ei. Ei trăiesc de fapt tectonica sentimentelor – adică acea mutaţie a sentimentelor, precum cea a plăcilor tectonice care provoacă în mişcarea lor cutremure, valuri, tsunami.

 

Diane este cel mai bine descrisă de către autor. Am găsit un interviu cu Eric-Emmanuel Schmitt, în care spunea că a încercat să scrie un fel de traseu al iubirii, ca în final această femeie să ajungă să iubească când e prea târziu. Va mai fi capabilă să iubească după această poveste, după această nesiguranţă?

Ca o paranteză, iubirea este platonică uneori. Un sentiment supraestimat, zic eu. Ce e iubirea? Poţi defini cu o singură simţire? Pentru mine iubirea înseamnă atracţie fizică, loialitate, apreciere, respect, faptul că eşti mândru de realizările celuilalt, sprijinul pe care i-l acorzi atunci când are nevoie, generozitate şi stropul acela de gelozie – nu sensul rău, cel bolnăvicios. Toate acestea cu plus între ele. Poţi fi îndrăgostit la nesfârşit într-o relaţie? Depinde doar de tine. Unii spun că e doar faza de început a unei relaţii, ca mai apoi să se transforme într-o iubire. Şi asta se poate explica fizic şi chimic, nu-i aşa?

Piesa este o dramă din punctul meu de vedere, însă are o serie de episoade amuzante, dar şi unele triste, de disperare, dramatice. Pentru cei care vor să afle mai multe despre cum stau sentimentele între Diane şi Richard, între o iubire şi o răzbunare, vă invit să vedeţi piesa.

Andreea Iulia Popescu

www.sinuciderea-unei-umbre.blogspot.ro